Jucarii fara rost

Voi deschide acum un volum de proza, pentru ca vreau sa-mi amintesc de copilarie. Vreau sa imi amintesc de toate jucariile pe care le-am "facut" in timp, si care s-au stricat fara rost. Imi e dor sa fiu copil. Imi e dor sa sper...


PRIMA JUCARIE

Nu am numarat niciodata fulgii de zapada  care m-au nins. I-am lasat doar sa mi se topeasca pe obraz…si oamenii au crezut ca sunt lacrimi.

Nu am numarat niciodata pietrele care m-au lovit. Mi-am dezvelit doar dintii, ca un lup incoltit…si oamenii au crezut ca zambesc.

Nu mi-am numarat niciodata bataile inimii. Le-am lasat doar sa masoare timpul spre tine, ca firele de nisip din clepsidra…Sa mai cred?